(foto: Diana Popescu)
motto:
„aici e îngropat un om care n-a putut să devină dumnezeu” (G. Papini, „Un om sfârşit”)
din zori până seara
se poate ajunge la măsura sfinţeniei
dar cel mai ades apuc să fac
ce mi se pare straniu de uşor –
Îl privesc pe Dumnezeu ca superfluu
şi doar când am nevoie Îl caut
ştiind că mă va primi înapoi
aşa trec zilele
ca marea îmbrăţişând un înecat
privirea secretă iluzia
în care anii se prind fără scăpare
sângele nu mai trece în cuvinte
experienţa a ceea ce mi-e cu neputinţă să ating
fără să mă schimb
e singura de care mă lipsesc
deşi fără ea celelalte sunt tot mai palide
şi joaca din ce în ce mai nesigură
aduce tot mai mult
cu frica de a iubi
(în: Florin Caragiu, “caracombe. aici totul e viu”, ed. Vinea, 2008, pp. 33-34)
